- a nu depinde de nimeni
- to stand on one's legsto paddle one's own canoe.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a nu depinde de nimeni
Look at other dictionaries:
autonomie — AUTONOMÍE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, a unei naţionalităţi sau a unei minorităţi naţionale etc.) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ♦ Situaţie a celui care nu depinde de nimeni, care are… … Dicționar Român
stătător — STĂTĂTÓR, OÁRE, stătători, oare, adj. 1.Care stă pe loc, care nu se mişcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ♢ Piatră stătătoare (şi substantivat, f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2.(înv.:despre… … Dicționar Român
suzeran — SUZERÁN, Ă, suzerani, e, s.m., adj. 1. s.m. (În evul mediu) Mare senior de care depindeau alţi seniori, ca urmare a relaţiilor de suzeranitate. 2. adj. (Despre state) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab, amestecându se în politica … Dicționar Român
neatârnat — NEATÂRNÁT, Ă, neatârnaţi, te, adj. (înv.) Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [pr.: ne a ] – Ne + atârnat. Trimis de cornel, 05.06.2004. Sursa: DEX 98 NEATÂRNÁT adj. 1. v. independent. 2. v. autocefal … Dicționar Român
autonom — AUTONÓM, Ă, autonomi, e, adj. Care se bucură de autonomie. ♦ Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr: a u ] – Din fr. autonome, lat. autonomus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Autonom ≠ dependent, subordonat, supus… … Dicționar Român
independent — INDEPENDÉNT, Ă, independenţi, te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independenţă, liber2, autonom. ♢ loc. prep. Independent de... = fără a ţine seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni … Dicționar Român
absolut — absolút, ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem… … Dicționar Român
putere — PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu … Dicționar Român
apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate … Dicționar Român
